Astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a amintit în mai multe rânduri în jurisprudența sa că regimul de deduceri stabilit prin Directiva 77/388 și prin Directiva 2006/112 urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA-ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice. Astfel, sistemul comun de TVA urmărește să garanteze perfecta neutralitate în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse la plata TVA-ului. Curtea subliniază de asemenea că, deși statele membre au posibilitatea de a adopta măsuri în temeiul articolului 273 din Directiva 2006/112, în vederea colectării în mod corect a taxei și a prevenirii fraudei, aceste măsuri nu trebuie să pericliteze neutralitatea TVA-ului. Or, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, principiul neutralității fiscale, care constituie, în materie de TVA, expresia principiului egalității de tratament, impune în special ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv .
Principiul neutralității în materie de TVA
