În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 10 octombrie 2025, a fost publicată Decizia nr. 327 din 22 septembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Prin această decizie, instanța supremă a stabilit că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, pentru a fi întrunit elementul material al laturii obiective — respectiv efectuarea de operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită de o persoană — este necesar ca fapta să implice utilizarea de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării respective.
Înalta Curte a subliniat că incriminarea unei fapte reprezintă un ultim resort în protejarea valorilor sociale, răspunderea penală intervenind numai atunci când fapta prezintă o gravitate deosebită, determinată de folosirea informațiilor dobândite prin exercitarea funcției.
Această interpretare este în acord cu principiul ultima ratio — potrivit căruia legea penală trebuie utilizată doar ca ultimă soluție („ultima rațiune” / „ultimul apel”), atunci când alte mijloace legislative sau administrative nu sunt suficiente pentru a proteja valorile sociale esențiale.
În consecință, pentru existența infracțiunii prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, este necesară îndeplinirea condiției suplimentare a utilizării informațiilor obținute în exercitarea funcției. Prin urmare, dacă persoana nu folosește informații de acest tip, simpla efectuare de operațiuni economice incompatibile cu funcția nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, putând constitui, cel mult, o abatere disciplinară.
